Iubirea nu este niciodata oarba. Exista o confuzie si noi n-am putut diferentia iubirea si pofta. Iubirea iti da o perspectiva clara, ochi proaspeti,clari. Dar ce e pofta? Pofta e oarba deoarece reprezinta ceva biologic, nu are nimic comun cu spiritualitatea, cu puritatea, cu sentimentele. Odata cu pofta, apare si gelozia.
Iubirea nu e banuitoare, nu e geloasa.Iubirea inseamna libertate, inseamna incredere. Iubirea nu intervine niciodata in libertatea celuilalt.Iubirea nu impune niciodata nimic celuilalt. Iubirea stie numai sa daruiasca din preaplinul sau. Iubirea da libertate si libertatea e posibila numai cand in viata noastra impreuna exista spatiu. Iubirea este incredere, in iubire nu exista gelozie. Pofta naste gelozia. Gelozia inseamna frica, neincrederea in tine , neincredere pe care o proiectezi celuilalt.Ne este frica ca vom pierde persoana de langa noi. Dar de ce? Nu cunoastem IUBIREA. Confundam iubirea cu pofta. Nu ne apartine nimic. Nimic nu este al nostru, totul este al Existentei.
Pofta nu este ceva rau, dar nu trebuie confundata cu iubirea. Viata noastra e plina se sexualitate. Nu trebuie sa reprimam aceasta, trebuie sa stim sa ne confundam prin ea,in iubire. A face dragoste e o forma de arta, o rugaciune adusa Existentei, o cale de a intra in comuniune cu iubirea pura, infinita, goala, netematoare, sensibila si complet deschisa.
Viata este iubire. Iubirea este nesiguranta de aceea este atat de pura, de frumoasa, atat de inaltatoare. Siguranta este ceva mort, lipsit de frumusete, de imprevizibil. Iubirea inseamna necunoscut, incredere, devotiune, cai periculoase, dar pline de frumusete.Pofta este ceva biologic. Gelozia este frica si neincrederea in tine. Urmati-va inima! Inima este mereu gata sa-si asume riscul!
„Când Iubirea vă face semn, urmaţi‑i îndemnul,
RăspundețiȘtergereChiar dacă drumurile‑i sunt grele şi prăpăstioase,
Şi când aripile‑i vă cuprind, supuneţi‑vă ei,
Chiar dacă sabia ascunsă‑n penaju‑i v‑ar putea răni,
Iar dacă vocea‑i vă vorbeşte, daţi‑i crezare,
Chiar dacă vocea‑i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.
Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându‑vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina Soarelui,
Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul.
Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră.
Vă treieră pentru a vă descoji.
Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii.
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi,
Ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea sfântă la ospăţul divin.
Toate acestea vi le va da Iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii şi astfel să deveniţi o parte din inima Vieţii.
Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul Iubirii,
Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită,
Fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea.
Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi: „Creatorul e în inima mea”, ci mai degrabă: „Eu sunt în inima Creatorului”,
Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul Iubirii, fiindcă Iubirea, dacă o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.
Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.
Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca ele acestea să fie:
Să te topeşti şi să devii izvor ce sursurul în noapte‑şi cântă,
Să cunoşti durerea prea marii duioşii,
Să fii rănit de înţelegerea Iubirii,
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându‑te,
Să te trezeşti în zori cu inima întraripată şi să înalţi mulţumire pentru încă o zi de Iubire,
Să te odihneşti la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul Iubirii,
Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului,
Şi apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă.”
:)Kahlil Gibran
RăspundețiȘtergereDa..Minunat spus/simtit/gandit/sintetizat:)
RăspundețiȘtergereCine e pregatit sa ridice manuta sus:)