Gelozia ,Pofta, Iubirea

Iubirea nu este niciodata oarba. Exista o confuzie si noi n-am putut diferentia iubirea si pofta. Iubirea iti da o perspectiva clara, ochi proaspeti,clari. Dar ce e pofta? Pofta e oarba deoarece reprezinta ceva biologic, nu are nimic comun cu spiritualitatea, cu puritatea, cu sentimentele. Odata cu pofta, apare si gelozia.
Iubirea nu e banuitoare, nu e geloasa.Iubirea inseamna libertate, inseamna incredere. Iubirea nu intervine niciodata in libertatea celuilalt.Iubirea nu impune niciodata nimic celuilalt. Iubirea stie numai sa daruiasca din preaplinul sau. Iubirea da libertate si libertatea e posibila numai cand in viata noastra impreuna exista spatiu. Iubirea este incredere, in iubire nu exista gelozie. Pofta naste gelozia. Gelozia inseamna frica, neincrederea in tine , neincredere pe care o proiectezi celuilalt.Ne este frica ca vom pierde persoana de langa noi. Dar de ce? Nu cunoastem IUBIREA. Confundam iubirea cu pofta. Nu ne apartine nimic. Nimic nu este al nostru, totul este al Existentei.
Pofta nu este ceva rau, dar nu trebuie confundata cu iubirea. Viata noastra e plina se sexualitate. Nu trebuie sa reprimam aceasta, trebuie sa stim sa ne confundam prin ea,in iubire. A face dragoste e o forma de arta, o rugaciune adusa Existentei, o cale de a intra in comuniune cu iubirea pura, infinita, goala, netematoare, sensibila si complet deschisa.
Viata este iubire. Iubirea este nesiguranta de aceea este atat de pura, de frumoasa, atat de inaltatoare. Siguranta este ceva mort, lipsit de frumusete, de imprevizibil. Iubirea inseamna necunoscut, incredere, devotiune, cai periculoase, dar pline de frumusete.Pofta este ceva biologic. Gelozia este frica si neincrederea in tine. Urmati-va inima! Inima este mereu gata sa-si asume riscul!

Nosce te ipsum!

In interiorul fiecarei persoane exista un SINE care este inteligenta intregului trup. Fiecare dintre noi are o inima si un ego. Inima este mai buna decat ego-ul, dar noi nu suntem nici inima nici ego-ul. Suntem ceva mai mult: suntem noi insine!

Ego-ul este identitatea noastra falsa,plina de ignoranta. El se bazeaza pe educatie, concepte, reguli; de aceea el este intr-o formare continua. Ego-ul este absenta adevaratei cunoasteri a lui cine suntem cu adevarat. El ne creaza o imagine de sine , si ne agata cu orice pret de fals.

Avem nevoie ca in majoritatea timpului nostru sa fim inconjurati sau sa avem cat mai multe persoane langa noi. Oamenii au nevoie de prieteni, au nevoie sa socializeze. De ce? Deoarece nu suntem obisnuiti sa privim inauntrul nostru. Sa fim un Sine. Sinele e beatitudinea. Exteriorul e minciuna.

Din aceasta cauza ne agatam cu disperare de relatii de prietenie, dragoste si mai ales de casatorie. Incetul cu incetul ajungem SA FIM aceste relatii. Nu ne mai raportam la ‘’Eu sunt’’, ci la ‘’Eu sunt asa cand’’.

Prietenia,de exemplu, este o sursa de satisfactie datorita lucrurilor placute pe care prietenii le fac impreuna: comunica,isi transmit semnale nonverbale prin zambete, atingeri, priviri ceea ce ne fac pe noi sa ne simtim iubiti si mai ales ne hranesc ego-ul.

Dar cine sunt EU? Acesta sunt EU sau aceasta este doar imaginea de sine pe care eu o arat celorlalti?

Imaginea de sine este foarte importanta pentru noi. Ne influenteaza starile afective, ne ajuta sa ne cunoastem raportandu-ne la altii si ne conduce chiar spre stima de sine. Dar totul este un joc al ego-ului, comportamentul si atitudinea acestuia.

Imaginea de sine inseamna raportarea noastra in functie de cei din jur, la ‘’bine’’ si  la ‘’rau ‘’  pentru a ne putea compara cu altii. Dar cine esti TU? Care este SINELE  tau?

SINE…inima…ego.Totusi…’’Cine sunt eu?’’. Poti fi mereu ceea ce vrei, ce vrea ego-ul tau, depinde ce ‘’model’’ si-a ales. Poti fi cine si ce doresti sa fii in orice moment din viata ta. Dar cum te poti cunoaste pe tine insuti? Prin relaxionarea cu cei din jur. Oamenii vad adesea in altii ceea ce le place si ceea ce nu le place la ei insisi. Relationeaza cu cei din jur,dar nu te pierde. Urmareste-te pe tine! Detaseaza-te si fii martor! Lasa-ti ego-ul acolo, lasa-ti inima acolo,dar tu…tu, fii martor!

Cine esti tu cu adevarat? Esti TU in ceva? Esti EI sau esti TU? De ce ne este frica sa ne privim si ne complacem in lucrurile banale? Nu avem curaj sa trecem prin straturile groase ale ego-ului? Este in regula sa simtim orice simtim! Daca inima, trupul spune DA cine suntem noi sa spunem NU? Reprimand, nu faci lucrul sa dispara.Il tii mai si mai aproape de tine; si nu-i  mai dai drumul. Nu ti se intampla sa te invarti la nesfarsit asupra unui lucru pe care-l respingi? Sigur ca da..il reprimi,il reprimi si fara sa-ti dai seama el ajunge sa-ti conduca viata.

Esti autentic? Te iubesti? Te accepti? Accepta-te! Nu ai nimic de pierdut.Accepta-ti defectele,accepta-ti calitatile.Lasa-le sa coexiste impreuna. Ele sunt doar rezultatul ego-ului. Numai el ‘’accepta’’ si ‘’respinge’’. Totul depinde de ‘’educatia’’ lui. Tu…accepta-te! Astfel vei ajunge la TINE! La tine insuti! Si..CINE ESTI TU?

                               ''Mai presus de cei care nu stiu sunt cei care afla sau citesc;
                                 Mai presus de cei care afla sau citesc sunt cei care memoreaza;
                                 Mai presus de cei care memoreaza sunt cei care inteleg;
                                 Mai presus de cei care inteleg sunt cei care aplica;
                                 Mai presus de cei care aplica sunt cei care obtin rezultate;
                                Mai presus de cei care obtin rezultate sunt cei care, atingand succesul,         dobandirea  puterii paranormale, se afla cei care ating Absolutul, dobandind astfel
                                 Intelepciunea prin care totul devine cu putinta.''

                                                                                                           ''Tantra Sara''

In general...

''Visez că sunt când de fapt nu sunt.
Care lumea să fie cea adevărată: cea în care exist acum dar nu ştiu cine sunt sau cea în care nu exist dar ştiu cine sunt?
Cine sunt eu?
Încă o umbră trecătoare pe acest pământ însângerat?
Am un nume, o adresă, o familie, un chip, un trup…. dar astea nu-mi răsp la întrebare. Mai mult mă încurcă.
Sunt aşa cum par să fiu pentru ceilalţi sau m-am pierdut printre măşti?
Recunosc că îmi “modelez” trăsăturile după “cerinţele” fiecărei pers.
Vreau să fiu plăcut de toată lumea.
Uneori ştiu cine sunt şi ce vreau să devin, unde vreau să ajung. Dar acum nu mai ştiu.
Tot s-a pierdut în vag.
Exist.
Pt ce?
Pt cine?
Care este scopul meu în viaţă?
Nici nu ştiu la ce sunt talentat.''

Care e realitatea ta?

Eu sunt centrul ciclonului. Tu esti centrul ciclonului. De aceea nimic din ceea ce se intampla in jur nu conteaza pentru mine. Daca apare o tornada, ori totul se reduce la sunetul minunat al izvorului sau al vantului-eu voi fi martora la amandoua. Si voi fi aceeasi! In ceea ce priveste fiinta mea interioara,ea va ramane neschimbata in orice situatie. Asta e ceea ce stiu: lucrurile se pot schimba,dar fiinta trebuie sa ramana absolut neschimbata.

Lucrurile se schimba,aceasta este natura lor. Intr-o zi esti sus,in alta esti jos...Intr-o zi esti ''normal'',intr-alta esti ''anormal''...Dar este  ceva in tine care va fi intotdeauna la fel. Aceasta va fi realitatea ta! Eu imi traiesc realitatea MEA, nu visele si cosmarurile care se invart in jurul ei. Voi ce faceti? Care e realitatea voastra?

Noi suntem lumea si lumea este in noi

Ne-am gandit vreodata de ce criticam lumea? De ce atunci cand mergem pe strada, privind oamenii din jurul nostru, nu putem fi indiferenti si incepem sa ii criticam dupa aspect, dupa modul in care vorbesc si dupa felul in care se misca?

Ne-am gandit vreodata ca ceea ce le facem altora, ne facem noua insine? Ne-am gandit vreodata ca noi suntem lumea si lumea este in noi? Lumea este ca o oglinda a sinelui nostru interior. Daca nu am avea o anumita calitate sau un anumit defect nu am recunoaste-o in altul. Noi judecam oamenii atunci cand ei ''detin'' o caracteristica pe care noi nu o putem accepta la noi insine. Ii criticam fara sa ne punem in locul lor.

De ce credeti ca mereu atragem ceea ce nu ne place? Nu-ti place ceva anume la o persoana, dar cu toate acestea dam mereu peste asemenea persoane?! Oare de ce? E o coincidenta? Coincidentele nu exista! Sincronicitatile exista! Universul ne dirijeaza inapoi.Universul raspunde gandurilor noastre pozitive sau negative.Atragem pe oricine si orice de care avem nevoie pentru a ne oglindi aspectele din noi insine pe care nu le acceptam.Proiecta,transferand involuntar asupra altora,comportamentul nostru inconstient astfel incat ajungem sa credem ca aceste caracteristici exista cu adevarat in ceilalti oameni. Nu ne asumam anumite caracteristici si de aceea le proiectam asupra altor persoane. Astfel suntem deranjati de cei din jur.

Cand nu ne asumam un anumit aspect din noi insine,usor,usor, el ne va conduce viata,ghidandu-ne mereu  dupa acest concept. Ne va urmari peste tot,in ganduri si in actiuni.

Sa incercam sa fim o persoana cu adevarat autentica, sa permitem aspectelor din noi insine pe care le placem si pe care le iubim sa coexiste impreuna cu toate aspectele din noi insine pe care nu le acceptam, pe care le judecam si pe care le acuzam.

Ne-am gandit vreodata ca lumea vorbeste prin noi? Am observat ca in urma situatiilor din trecut, ne schimbam? Toti oamenii pe care i-am dat la o parte si care ne-au dat la o parte, vorbesc prin noi si vor continua sa vorbeasca.

Am pierdut pe cineva drag si ii ducem dorul? Suferim in urma pierderii? Niciodata nu pierdem pe cineva. Relatia noastra cu acea persoana isi schimba,pur si simpu, forma. Cum am putea pierde pe cineva, daca se afla in sufletul nostru?

V-ati gandit vreodata cat de minunati si divini suntem? Nu,nu suntem minunati! Suntem atat de minunati si intregi! A fi intreg inseamna a fi totul: pozitivul si negativul, binele si raul, sfantul si diavolul.

Indrazniti spre cunoasterea Sinelui!

Ce e amorul?

Ce e amorul?E un lung

Prilej pentru durere,

Caci mii de lacrimi nu-i ajung 

Si tot mai mult cere.

                                

De-un semn in treacat de la ea 

El sufletul ti-l leaga,

Incat sa n-o mai poti uita

Viata ta intreaga.

                              

Dar inca te-asteapta-n prag

In umbra de unghere,

De de-ntalneste drag cu drag 

Cum inima ta cere:

                               

Dispar si ceruri si pamant 

Si pieptul tau se bate,

Si totu-atarna de-un cuvant 

Soptit pe jumatate.

                                 

Te urmareste saptamani 

Un pas facut alene,

O dulce strangere de maini,

Un tremurat de gene.

                                  

Te urmaresc luminatori

Ca soarele si luna,

Si peste zi de-atatea ori 

Si noaptea totdeauna.

Caci scris a fost ca viata ta 

De doru-i sa nu-ncapa,

Caci te-a cuprins asemenea 

Lianelor din apa.

Stim sa iubim?

Iubirea este pretutindeni.Totul este iubire si iubirea este totul.Insa IUBIREA descoperita de noi,oamenii,e foarte rara.Pentru a descoperi iubirea de cuplu,a cunoaste sufletul unui om inseamna a trece printr-o revolutie,pentru ca daca vrei sa cunosti sufletul unui om trebuie sa-l lasi si tu sa ajunga la sufletul tau.Si daca noua ne este greu sa ajungem la sufletul nostru,cat de greu ii este unei alte persoane...De obicei,de fapt intotdeauna ,''iubim'' cu un motiv.''De ce ma iubesti?.''.''Te iubesc pentru ca esti frumoasa,inteligenta si ai un zambet frumos.''.Ar trebui sa iubim fara un motiv anume,ar trebui sa iubim pentru ca noi suntem iubire.Ea se afla in abundenta in noi.Iubirea nu ar trebui sa fie adresata unei persoane anume.Nu se poate sa iubim doar o persoana,daca noi ne iubim pe noi insine si uram pe ceilalti.Toti stim ca iubirea noastra are suisuri si coborasuri-asta e frumusetea ei.Dusmanul ne devine prieten,prietenul ne devine dusman.Lipsa libertatii ne face sa nu mai stim ce vrem cu adevarat si ce nu vrem.Nu suntem liberi si deci depindem de iubire.Iubirea ne contureaza aripile.Ni le face sa fluture in vant.Iubirea este libertate numai daca nu depinde de niciun obiect,ci doar se afla si curge ca un rau din fiinta,fara nicio cauza.Existenta este iubire!Astfel iubirea este eterna.Nu conteaza doar o persoana iubita exista sau nu,pentru ca iubirea va exista oricum.Dar noi numim iubire-obisnuinta,placerea,dorinta.De ce?Pentru ca acest fel de IUBIRE nu apare pentru ca avem o persoana iubita,ci apare pentru ca ne-am atins centrul interior.Iubirea contribuie cu adevarat in a da sens vietii .E ceea ce costa cel mai putin si valoreaza cel mai mult.Iubirea este nepretuita si nu costa nimic.Din contra ne infrumuseteaza si da sens vietii.Iubiti-va si daruiti iubire!

Toata viata cautam cate ceva...

Toata viata cautam .Toata viata suntem intr-o continua cautare...Ce cautam?Ceea ce nu avem.Si ce avem?Nimic.Trupul nu este al nostru ,mintea apartine lor.Deci,cautam mereu.Cautam fericire,iubire,beatitudine.Cand cautam ,se intampla ca ochiul nostru sa nu mai vada decat lucrul pe care il cauta si astfel trecem printre lucrurile cu adevarat importante si nu mai suntem in stare sa gasim nimic.Nu ne mai putem lasa patrunsi de nimic,pentru ca ne gandim numai la ceea ce cautam .Astfel lucrul pe care-l cautam devine o obsesie si viata nostra se invarte numai in jurul acestei cautari,acestui tel.Cautam si cautam,ne pierdem in cautare si fara sa vrem pierdem din vedere chiar lucrul pe care-l cautam.De ce?Deoarece cautam un model anume .Ceea ce cautam se poate afla adesea exact langa noi.Cautam iubirea?Noi suntem iubire!Cautam fericire?Zambeste si bucura-te de fiecare moment.Ai gasit ceea ce cautai sau ai descoperit ceea ce cautai?Descopera-te!Totul porneste de la noi.Descoperind,ne simtim mai liberi ,mai deschisi si nu ne pierdem in cautarea unui tel,ci traim in prezent.Zambim florilor,respiram cu multumire si iubire copacilor.Urmandu-ne telul,obiectul cautat,nu vedem unele lucruri care se afla chiar sub nasul nostru.

Spera,traieste,iubeste!

Speranta e foarte importanta in viata noastra. Ea poate constitui optimismul de care avem nevoie in fiecare zi . Se spune ca speranta ''moare ultima'' sau ca nu ''moare'' niciodata,poate doar atunci cand reusim sa ne controlam fiecare gand. Traind  intr-o societate bazata pe legi,idei impuse,conservatoare si intr-un permanent ''TREBUIE'',avem nevoie de speranta. Speranta poate fi acel zambet intr-o zi intunecata,poate fi acea picatura fara de margini in oceanul fara de hotare a gandurilor noastre. Spera..! Ce te costa? Nimic. Este speranta ta,gandul tau,taina ta. Apropie-te de ea si transform-o! Indrazneste sa speri! Sa visezi ,sa zambesti,sa traiesti! O lume mai buna are nevoie de bunavointa,curaj,speranta,visuri si IUBIRE ,nu de regrete duioase dupa trecut sau de constrangerea gandirii libere.Are nevoie de sperante indraznete si de o gandire libera,de incredere in prezent,nu de suspine dupa un trecut apus si gandirea permanenta la acel ''maine''. Prezentul e viata! Viitorul e in functie de prezent,care va deveni,la randul lui,trecut!Sa ne bazam pe inteligenta noastra si sa creem un prezent din iubire! Iubim ,traim,speram! Avem ceva de pierdut? Nimic nu este al nostru! Totul apartine Existentei! Corpul apartine taranei,mintea apartine lor...Ne intrebam adesea :''e bine sau rau''?-si asta  ne impiedica pasii in necunoscut. Eu va spun-nu exista ''bine'' sau ''rau ''! Daca e bine pentru tine ,poate fi rau pentru celalat si invers. Binele si raul trebuie privite ca pe un tot. Este imposibil sa insistam asupra unuia fara a interveni si celalat. ''Conceptul de bina in esenta sa presupune asadar aflarea unei portite de manifestare a sadismului,imbracand cruzimea in hainele justitie.''(Berthard Russel) Haideti,sa ne purtam frumos cu noi! Sa fim constienti cat de minunati suntem,sa ne purtam cu noi insine cum am vrea ca ceilalti sa se poarte cu noi. Lumea este ca o oglinda. Ii vei arata o fata acra-iti va arata o fata acra,daca ii vei zambi ,ea iti va zambi! Zambeste! Indrazaneste! Nu te simti mai bine? Nu esti mai frumos? Cum iti simti sufletul? Mai aproape?! Si ai pierdut ceva? Nu. Poate doar ai mai furat un zambet . ''Intreaga eternitate este daruita vietii tale,fara inceput si fara sfarsit.''                                                                                                                                                   

În adâncul inimii mele
Se-aude un cântec fara versuri –
Un cântec ce traieste
În samânta inimii mele.
Refuza sa se amestece cu cerneala pe pergament;
Îmi învaluie dragostea într-o mantie diafana
Si zboara, dar nu peste buzele mele.
Cum sa îl cânt?
Mi-e teama sa nu se amestece cu eternul pamântesc;
Cui sa îl cânt?
Caci locuieste în casa sufletului meu
De teama urechilor pline de sensibilitate.
Când privesc în mine,
Vad umbra umbrei sale;
Când îmi ating vârful degetelor
Îi simt vibratiile.
Faptele mâinilor mele îi oglindesc prezenta,
Asa cum un lac reflecta stelele stralucitoare;
Lacrimile mele îl dezvaluie,
Asa cum picaturile stralucitoare de roua
Dezvaluie taina unui trandafir vestejit.
Este un cântec ce s-a nascut din contemplatie
Si adus la suprafata de catre liniste,
Evitat de larma,
Îmbratisat de adevar,
Repetat de vise,
Înteles de dragoste,
Ascuns de trezire
Si cântat de sufleteste cântecul dragostei.
Ce Cain sau Esaul ar putea sa-l cânte?
Este cu mult mai parfumat decât iasomia;
Ce voce l-ar putea înrobi?
Este pecetluit la inima, ca taina unei fecioare;
Ce coarda l-ar putea face sa vibreze?
Cine îndrazneste sa uneasa urletul marii
Cu ciripitul unei privighetori?
Cine îndrazneste sa asemuiasca strigatele unei furtuni
Cu suspinul unui copil?
Cine îndrazneste sa spuna cu voce tare
Cuvintele pe care numai inima le poate rosti?
Ce fiinta omeneasca îndrazneste sa cânte
Cântecul lui Dumnezeu?

O noua viata!

A iubi inseamna sa incetezi doar sa existi si sa incepi sa traiesti. Iubirea veritabila atrage intotdeauna transformarea spirituala. Reducerea universului la o singura fiinta si dilatarea unei singure fapturi pana la Dumnezeu, aceasta este Iubirea.

In iubire, diferentele dintre noi nu mai inseamna si separare. Iubirea deschide larg poarta perfectiunii. Iubirea inseamna sa daruiesti totul si sa te daruiesti pe tine insuti.

Adevarata masura a iubirii este sa iubesti fara masura. Asa cum iubim, asa suntem. Inima plina de iubire este cheia Cerurilor. Sa-i iubim pe ceilalti fara sa-i cunoastem poate fi dificil, dar sa-i cunoastem cu adevarat fara sa-i iubim este cu neputinta. Totul este frumos in ceea ce iubim, tot ce iubim capata Constiita.

Opusul desfranarii nu este nici austeritatea, nici reprimare si nici abstinenta.
Este iubirea.

Haideti,sa incercam sa fim plini de iubire! Sa ne iubim pe noi insine si apoi sa daruim celorlati din preaplinul nostru! Si ne vom simti minunati! Ne vom simti parte si intrega existenta! Sa urmam calea inimii,calea curajului. Curaj inseamna sa traiesti in siguranta,sa traiesti in iubire si in incredere ,inseamna sa ne avantam in necunoscut! Haideti,sa fim VII ,plini de vitalitate ,avantandu-ne in necunoscut,in iubire.Sa ne urmam inima,pentru ca inima este vesnic gata sa-si assume riscul.

Sa incepem cu noi insine. Sa invatam sa simtim cat de minunati suntem! Cat de frumosi,senzuali si unici suntem! Sa ne privim in oglinda si dincolo de oglinda!

Sa facem lucrurile care ne fac fericiti,care ne fura zambetele frumoase si pline de viata si sa traim in prezent!

Sa privim o floare,un copac… cerul,natura ,oamenii ,pe noi cu sufletul deschis.Cu sufletul,nu cu mintea,plini de iubire,de dorinta,de necunoscut cum ar fi prima data cand vedem. Sa privim ,nu sa gandim! Soarele straluceste .Sa nu ne  gandim la asta..Daca gandim,pierdem esentialul.Pierdem razele,pierdem caldura lor.Pierdem esenta.Daca avem ochi de ce sa ne gandim la ea?Sa o privim si sa o primim! Ea se daruieste neconditionat fara sa ceara nimic in schimb. De ce nu am putea fi noi lumina? De ce sa nu fim  noi lumina?Putem fi ce vrem ,cand vrem! Iubiti si va veti ridica la cer!

Lucruri simple

 In ziua in care m-am iubit cu adevarat,am inteles ca in toate imprejurarile,ma aflam la locul potrivit,in momentul potrivit.Si atunci ,am putut sa ma linistesc.Astazi,stiu ca aceasta se numeste STIMA DE SINE!                                                                                                                                In ziua in care m-am iubit cu adevarat,  am realizat ca nelinistea si suferinta mea emotionala,nu erau nimic altceva decat semnalul ca merg impotriva convingerilor mele.Astazi,stiu ca aceasta se numeste   AUTENTICITATE!                                                                                                             In ziua in care m-am iubit cu adevarat,am incetat sa doresc o viata diferita si am inceput sa inteleg ca tot ceea  ce mi se intampla contribuie la dezvoltarea mea personala.Astazi,stiu ca aceasta se numeste MATURITATE!                                                                                In ziua in care m-am iubit cu adevarat,am inceput sa realizez ca o greseala sa fortez o situatie sau o persoana cu singurul scop de a obtine ceea ce doresc,stiind foarte bine ca nici acea persoana, nici eu insumi nu suntem pregatiti si ca nu este momentul...Astazi,stiu ca aceasta se numeste RESPECT!                      In ziua in care m-am iubit cu adevarat,am inceput sa ma eliberez de tot ceea ce nu-mi era benefic ...Persoane,situatii ,tot ceea ce imi consuma energia.La inceput ratiunea mea numea asta egoism.Astazi ,stiu ca se numeste AMOR PROPRIU!                                                              In ziua in care m-am iubit cu adevarat ,am inceput sa nu-mi mai fie teama de timpul liber si am renuntat sa mai fac planuri mari,am abandonat mega-proiectele de viitor.Astazi fac ceea ce imi place,cand imi place si in ritmul meu.Astazi,stiu ca aceasta se numeste SIMPLITATE!                                           In ziua in care m-am iubit cu adevarat,am incetat sa mai caut sa am intotdeauna dreptate,si mi-am dat seama de cat de multe ori m-am inselat.Astazi,am descoperit MODESTIA!                             In ziua in care m-am iubit cu adevarat,am incetat sa retraiesc trecutul si sa ma preocup de viitor .Astazi,traiesc prezentul,acolo unde se petrece intreaga viata.Astazi,traiesc viata fiecarei zile.Si asta se numeste PLENITUDINE!                                                                              In ziua in care m-am iubit cu adevarat,am inteles ca ratiunea ma poate insela si dezamagi.Dar daca o pun in slujba inimii mele,ea devine un aliat foarte pretios.Si toate acestea inseamna SA STII SA TRIESTI CU ADEVARAT!                                                                    

Ego-ul si Iubirea

        Ego-ul inseamna intotdeauna sa iubeasca ceea ce e mai mare decat el.Pentru adevarata iubire,nimic nu este mare sau mic.Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie.Iubirea este intotdeauna gata sa se incline,ego-ul niciodata.Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui ceva;ego-ul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva.Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea;ego-ul nu este fericit decat atunci cand altcineva il reconforteaza.Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale .Ea nu este altceva decat o continua asteptare .Singura tristete pe care o emite iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva,de a nu se putea darui.Atunci cand se poate darui in totalitate,iubirea este fericita.Ego-ul are intotdeauna un scop.Iubirea nu are niciun scop.Ea reprezinta propria sa rasplata .Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea .Ego-ul o face,dar iubirea se daruieste neconditionat.Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita .Ego-ul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva.El nu poate simti decat nefericire.Ego-ul considera iubirea un lucru prostesc,o fantezie copilareasca.Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate membrele de catre cel iubit.Iubirea nu stie decat sa daruiasca.Ea este intotdeauna pregatita sa se ofere in intregime.Ego-ul nu intelege decat limbajul acceptarii .Iubirea vorbeste limbajul daruirii.Iubirea exista inauntrul oricarui om .Ea nu trebuie adusa de undva de afara,nu trebuie cautata altundeva.Se afla deja aici,fiind sinonima cu impulsul vietii Din pacate,ea a ajuns inconjurata de ziduri inalte ,care ii taie calea de pretutindeni,fiindu-i imposibil sa se manifeste.Disciplina iubirii,cautarea acesteia nu poate fi invata.Iubirea se afla intotdeauna in interiorul fiintei umane unicul lucru de care are nevoie este spatiul,vidul care sa-i permita sa curga liber ,sa iasa la suprafata .Noi suntem insa plini de ''eul''nostru.Toata lumea se lauda cu propriul ''eu'',dar nu uitati: atat timp cat veti striga ''EU'' ,fiinta dvs va fi plina de nisip si de pietre ,iar iubirea nu va curge liber prin ea.Iubirea reprezinta CEA MAI COMPLEXA EXISTENTA UMANA.